OMUL CU VALIZA Autor : Noaptes Petrisor

OMUL CU VALIZA                                                                                                                                                                                                                                 Autor : Noaptes Petrisor                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 Cuvant Inainte                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             “Toti oamenii sunt buni” – Vechi proverb canibal .                                                                                                                            Plecand de la premiza ca bunatatea poate fi gasita in aproape toate sufletele oamenilor , avem tendinta de a ne apropia unii de ceilalti. Nu de putine ori increderea mi-a fost spulberata de oameni egoisti si reci.                                          Revenind la vechiul proverb canibal, bunatatea se pare ca nu consta in emotii si sentimente ci mai degraba in faptul ca oamenii ajung se se “manance” intre ei pentru putere si avutii. Iubirea , respectul , compasiunea , bucuria , emotiile , etc. , dispar incet , incet din sufletele oamenilor , ei devenind reci , egoisti , trufasi , fara scrupule… intr-un cuvant OAMENI GOI.                                                                                                                                                       Autorul                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 Cap. 1 Copilaria                                                                                                                                                                                                                                                                                           As incepe prin a descrie casa parinteasca , o casa modesta , cu putine utilitati. Vara era bine in ea , insa iarna trebuia sa faci focul incontinuu pentru a nu ingheta sub plapuma. Peretii subtiri din barne de lemn captusiti cu lut si paie , nu prea faceau fata viscolului , crivatului si austrului , cele trei vanturi care sufla prin partile locului.                           Noi am fost doi frati la parinti , iarna ne cuibaream unul in altul pentru a ne incalzi. Iubirea noastra frateasca a fost frinta prin anul 2000 , luna noiembrie , ziua 12 , atunci cand Cristinel , unicul meu frate , ne-a parasit definitiv , plecand spre cele vesnice , unde nu gasesti nici suparare , nici suspin. Suspinele au ramas insa in sufletele noastre , cei care l-am cunoscut si iubit. Asta a fost si motivul maturizarii premature. La varsta de doar 14 ani neimpliniti , m-am trezit singur in intreaga gospodarie, asta in perioada cand iubitul meu frate se afla internat in spital. Mama era cu el iar tata lucra si venea acasa seara tarziu.                                                                                                                 In afara traumei traite datorita pierderii unicului frate , am avut parte si de multe altele. Fiind o familie saraca , pe fondul neajunsurilor , geloziei si consumului excesiv de alcool , tatal meu obisnuia sa faca frecvent scandal. Si cand spun scandal nu ma refer doar la simple certuri , ci violente , batai si amenintari cu moartea. Nu de putine ori am dormit prin vecini plansi si speriati. Tot timpul mama mea l-a iertat , chipurile pentru noi , neavand unde merge in alta parte.                                                                                                                                                                       Se pare ca atitudinea violenta a fost mostenita de catre tatal meu. De ce spun asta ? Pentru ca imi aduc aminte , atunci cand eram mic prin clasele 1-4 , bunicul patern obisnuia sa faca scandal , iar totul culmina prin lasarea noastra pe intuneric, la propriu , intrerupand lumina de la tabloul de sigurante. Noi , daca nu aveam temele terminate , de la lumina zilei , trebuia sa aprindem lamba ( obiect stravechi pe baza de gaz sau motorina cu un fitil care avea unul din capete in combustibil iar celalalt se aprindea , astfel producand o lumina difuza dar suficienta pentru o camaruta mica ).                                                                                                                                                          In felul acesta mi-am petrecut aproape intreaga copilarie… certurile intre tatal meu si mama fiind la ordinea zilei. De afectiune nici nu se punea problema.                                                                                                                                                 Cu bune si cu rele anii au trecut si a venit vremea sa plec la liceu. Chiar daca eram printre primii din clasa , media generala neprezentand vreun impediment in alegerea liceului ,adevaratul impediment fiind propriul tata care nu vroia sub nici un chip sa merg la invatamantul liceeal. Cu mari straduinte si rugaminti , am reusit sa merg la cel mai apropiat liceu , unde se putea intra cu orice medie , numai sa fie peste 5. Pentru primul an de liceu am primit banuti de acasa si aceia la limita. Iar pentru restul anilor a trebuit sa ma descurc aproape singur , de acasa primind foarte rar cate ceva. Munceam sambata , pe la diferiti oameni , iar banii castigati trebuia sa imi ajunga pentru saptamana ce urma.                                                                                                                                                                                                               Anii de liceu au fost poate cei mai frumosi ani de pana atunci , departe de certurile familiale.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             Cap. 2 Adolescenta                                                                                                                                                                                                                                                                                        Odata cu viata de liceu am inceput si adolescenta , perioada in care orice copil incepe sa se rupa de sanul familiei. La mine lucrul asta a insemnat in primul rand plecatul de acasa si inceputul unei vieti mai linistite , fara injuraturi si busituri prin preajma.                                                                                                                                                                                                    Pe atunci erau in voga discotecile , prezente aproape prin fiecare comuna. Prin bufetele satesti , care in cursul saptamanii , de luni pana vineri , isi duceau veacul pensionarii si somerii ; sambata renasteau la aparitia tinerilor dornici de distractie , alcool si tutun. Au fost vremuri frumoase de care imi amintesc cu drag… Si acum imi amintesc cum ne strangeam cu totii pe inserat si plecam spre discoteca pe jos. Aveam ceva de mers , circa 5 km , dar noi nu simteam , eram tineri.                                                                                                                                      A aparut prima dragoste , una adolescentina , abia asteptam sa treaca saptamana pentru a ne vedea la discoteca. Anii au trecut si am ajuns in armata. O perioada a vietii pe care o tin cu drag in suflet si nu regret nici o secunda petrecuta in acel an. Acolo am invatat respectul , programul care trebuia respectat cu sfintenie si folosirea armelor de foc. In perioada asta s-a sfarsit si relatia adolescentina. Cand s-a sfarsit armata am inceput o viata noua.                            Initial vroiam sa stau pe langa casa parinteasca , sa imi caut de munca prin apropiere , pentru a fi aproape de familie. Lucru care nu a fost posibil.                                                                                                                                                         Tatal meu avand vechile obiceiuri , a continuat cu bautura si cu scandalurile , iar eu am preferat sa plec de acasa in cautarea unui rost in alta parte, departe de a mei.                                                                                                                                 Am ajuns in Targoviste sa lucrez la o societate argeseana de fapt. Acolo am cunoscut-o pe fosta sotie , alaturi de care am avut prima fetita. Am convietuit impreuna aproximativ 5 ani , pana cand ea a ales sa ma paraseasca , atat pe mine cat si pe fetita.                                                                                                                                                                                        Nu a fost usor … dar am supravietuit. Viata incepea din nou de la zero. Am decis sa ma mut cu munca la Pitesti. Fetita a ramas alaturi de parintii mei , care m-au asigurat ca nu ii va lipsi nimic. Lucram ca agent de vanzari , asa am cunoscut o fata din Zimnicea , Teleorman. O relatie frumoasa dar scurta. Din cauza procesului de divort si custodie , trebuia frecvent sa ajung la Focsani , patronului la care lucram , neplacandu-i ca lipseam mereu , a preferat sa ma trimita acasa pana la rezolvarea tuturor problemelor. Acest lucru indepartandu-ma si de aceasta fata din Zimnicea. Nu am mai revenit niciodata la acea firma din Pitesti. Am inceput sa lucrez ca taximetrist in Focsani. Procesul , care a durat circa doi ani , s-a sfarsit benefic pentru mine , fetita ramanandu-mi alaturi.                                                                    In Focsani am cunoscut-o pe actuala sotie , alaturi de care , la scurt timp , apare Andrei. Pana sa vina pe lume Andrei , am locuit alaturi de sotia mea , in Focsani cu chirie. Dupa nasterea baietelului , am convenit sa ne mutam in casa parinteasca pentru a putea fi alaturi si de fata si de baiat , iar ei sa creasca impreuna. Zis si facut ; Prin luna februarie 2018 ne-am incarcat agoniseala in masini si am parasit agitatia oraseneasca , nestiind ce ne asteapta. Ajunsi in comuna natala , ne-am pus pe treaba. Dereticat , reparat , construit , etc. . Tin minte ca in primavara aceea noi am fost primii care am arat in gradina si am cultivat pamantul ; Ne era extraordinar de drag sa vedem cum totul renaste in preajma noastra. Insa bucuria noastra nu a durat foarte mult. Revenind la vechiurile obiceiuri , tatal meu a provocat un scandal monstru , care a culminat cu plecarea noastra , obligata , din casa parinteasca. Nu aveam prea multe optiuni; Cu toate ca amandoi stiam ca si tatal sotiei mele are aceleasi obiceiuri , am mers acasa la socrii mei. Cum era de asteptat , nu a durat mult si inevitabilul s-a produs. Dupa circa o luna si ceva am ajuns dat afara si de acolo , neexistand nici cel mai mic conflict.De data asta am incarcat cateva haine intr-o valiza si am ales destinatia Anglia. Responsabil de faptul ca am reusit sa ajung in Anglia si caruia o sa ii fiu vesnic recunoscator , este un bun prieten si vechi coleg de liceu .                                                                                                                                                                                                                                                                                                      VA URMA…                                                                          

Știri asemănătoare

Lasă un comentariu