Galerie foto: Obiective turistice naturale din Munții Vrancei – “Sarea Roșie”.

“Sarea Roşie”, cum îi spun localnicii (satul Cerbu, comuna Jitia), este o alunecare curgătoare profundă, spectaculoasă, cu o suprafaţă afectată de cca. 6 ha. Ea s-a dezvoltat în malul stâng al pârâului Sărăţel sub Podul Mândru – Plaiul lui Cojan, având o lungime de cca. 350 m şi o lăţime ce variază între 200 (în punctul de desprindere) şi 30 m (în partea centrală). Versantul afectat are o înclinare medie de 25-30 grade şi o înălţime a pereţilor ce variază între 2 şi 12 m. În spaţiul afectat cel mai mare aven poate ajunge la un diametru de 2 m şi o adâncime de 5 m. În prezent alunecarea este în plină evoluţie, având o vechime de cca. 60 de ani (conform informaţiilor obţinute de la localnici).
Versanţii Sărăţelului, alcătuiţi din sare şi argilă cu sare, se surpă continuu sub acțiunea apelor de şiroire care despică versantul în creste înguste şi ascuţite, despărţite de şănţuleţe numite lapiezuri.
Continua dizolvare a sării duce la apariţia, în interiorul masivului de sare, a unor sorburi, avenuri şi grote de dimensiuni diferite.
În Subcarpaţii de Curbură sarea s-a depus în urmă cu circa 20 milioane de ani, într-o perioadă în care această regiune era ocupată de apele unei mări calde cu numeroase lagune puţin adânci. Concomitent cu acumularea sării, prin evaporare, apele râurilor carpatice transportau cantităţi mari de aluviuni care se amestecau cu depozitele salifere. Ulterior au avut loc mişcări de cutare a straturilor, iar sarea fiind mai plastică a străpuns cutele tinzând să se apropie de suprafaţă. Acest fenomen a fost descris pentru prima dată de savantul român Ludovic Mrazec, care a introdus în ştiinţă noţiunea de “cute diapire” pentru a denumi cutele cu sâmburi de sare.

Foto și text: Prof. Sorin Pantelimon

Știri asemănătoare

Lasă un comentariu