Binele și răul din ființa umană

Despre binele și răul din ființa umană.

Bunătatea și răutatea, raiul și iadul, există în fiecare dintre noi, iar ele sunt create și menținute prin gândurile și acțiunile noastre.

Da, un om poate alege să fie bun hrănind conștient gânduri și acțiuni pozitive. La fel, omul rău este cel care alege ca în dialogul lui interior să aibă gânduri care conduc la distrugere, furie, ură, gelozie, invidie. Pasul următor este să pună în practică, tot prin acțiuni conștiente, comportamente și acțiuni care izvorăsc din gândurile pe care le are.

Este ușor pentru un om să devină rău. Poate în familia în care a crescut a văzut modele ale răului – agresivitate, furie, abuz, astfel că a ajuns să le copieze, poate a trebuit să facă față răutăți altora și și-a construit mecanisme de apărare, poate a observat că prin agresivitate și răutate poate să îi domine pe alții și să-și atingă obiectivele în viață.

În fiecare om există un simț al binelui și răului, iar în conștient sau în inconștient ține un fel de inventar al gândurilor și faptelor sale. Dacă are gânduri negative sau recurge la comportamente și acțiuni rele, imaginea de sine a omului este afectată. Însă, cum nu ne place să credem despre noi înșine că suntem răi, ajungem să ne mințim, să ne autoiluzionăm că de fapt suntem buni și trăim într-un conflict intrapsihic.

Cu fiecare acțiune sau gând negativ, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de noi înșine, amorțim cumva în interior și trăim într-o iluzie permanentă.

Ce face omul rău? Neagă adevărul, se preface, își pune masca bunătății și se străduiește din răsputeri să îi convingă pe alții că de fapt el este bun, prin manipulare și înșelăciune. Afișează în exterior bunătate și calm în speranța că nimeni nu-și va da seama de răul care sălășluiește în el.
“Cuvintele ‘imagine’, ‘aparență’ și ‘din afară’ sunt cruciale pentru a înțelege moralitatea celor răi. Deși pare să le lipsească orice motivație de a fi buni, ei doresc intens să apară ca fiind buni. ‘Bunătatea’ lor se află doar la nivel de pretenție. Este, în fapt, o minciună. Minciuna nu este destinată atât de mult să-i amăgească pe ceilalți, cât amăgirii de sine. Ei nu pot sau nu vor tolera durerea unor reproșuri aduse lor. Eticheta după care își conduc viața este menținută ca o oglindă în care sa-și vadă reflectată o imagine corectă. Totuși, autoamăgirea n-ar fi necesară dacă cei răi n-ar fi conștienți de bine și de rău. Mințim doar atunci când încercăm să acoperim ceva despre care știm că este ilicit.” M. Scott Peck – Psihologia minciunii
Avem de-a face de multe ori în viață cu oameni răi. Sigur, răutatea umană îmbracă diferite forme și are diferite grade. Sunt oameni răi care încă au o conștiință și ca atare pot deveni buni, precum sunt și cei în care răul a devenit predominant și permanent. Iar aceștia nu prea mai pot fi ajutați deoarece orice proces prin care ar trebui să treacă pentru a deveni buni este mult prea dureros, așa că îl refuză cu îndârjire.
“Cei care sunt în iad se află acolo datorită propriei lor alegeri. Ei ar putea să iasă din el dacă ar alege acest lucru, însă valorile lor fac ca drumul de ieșire din iad să pară îngrozitor, periculos, înspăimântător de dureros și imposibil de urmat. Așa că ei rămân în iad, deoarece li se pare că acolo sunt în siguranță și că le este ușor. Ei preferă această cale.” M. Scott Peck

Oamenii răi suferă.Dar cel mai mult suferă cei din jurul lor, persoanele care sunt victimele dorinței lor de a-și satisface pornirile de agresivitate, narcisismul, dorința de putere și de dominare. Pentru că sunt maeștrii ai deghizării și ai manipulării, oamenii cu care au de-a face sunt înșelați de imaginea pe care ei o proiectează în exterior. Însă, dacă și-ar asculta intuiția, ar simți o anumită confuzie interioară, o senzație că ceva nu este tocmai în regulă. Cel mai bine ne dăm seama atunci când ne gândim la un om în absența lui – ce trăiri ne evocă, cum îl percepem atunci când nu suntem sub “vraja” lui. De asemenea, este foarte important să ne uităm la comportamentele unui om, la discrepanțele dintre ceea ce spune și ce face și să fim atenți la expresia feței sale. Nimeni nu poate să susțină o mască neîntrerupt.

Am întâlnit, îmi imaginez că și tu, oameni răi care erau extrem de credincioși, care merg la biserică și le respectă pe toate cele sfinte. Însă și asta este doar o aparență. Poate că își imaginează că “păcatele” le vor fi iertate punandu-și masca credinciosului, poate că și prin acest lucru încearcă să le inducă altora amagirea că ei, de fapt, sunt buni și smeriți. Din nou, este bine să ne uităm la comportamentele lor. Vorbesc despre simplitate și smerenie, însă sunt avari și acumulează averi colosale, vorbesc despre cele zece porunci, însă mint, înseală, bârfesc, se înfurie, îi manipulează pe alții, sunt agresivi și răutăcioși? De fapt, cât au interiorizat ceea ce propovăduiesc?
“Deoarece motivația principală a răului este deghizarea, unul dintre locurile în care e cel mai probabil să fie găsiți oamenii răi este biserica. Ce cale mai bună de a-și ascunde propriul rău de sine și, de asemenea, de ceilalți există decât aceea de a fi văzut ca bun creștin? Nu vreau să afirm că motivațiile religioase ale celor mai mulți oameni ar fi în vreun fel contrafăcute. Vreau doar să precizez că oamenii răi tind să graviteze în jurul pietății pentru deghizarea și ascunderea pe care le-o oferă.” M. Scott Peck
Dupa cum spuneam mai sus, acești oameni nu pot fi ajutați deoarece ei nu cred că ar avea o problemă. Din contră, au tendința să dea vina pe alții, sa-și justifice acțiunile neortodoxe și să caute țapi ispășitori. Neasumarea este o caracteristică centrală a acestor oameni.
Important este pentru cei care au de suferit de pe urma oamenilor răi este să nu se autoiluzioneze că îi pot schimba sau că ei se vor schimba vreodată. Singura metodă de a te proteja de rău este să pleci din calea lui. Altfel există riscul să devii victima lui sau să te atragă și pe tine într-o realitate negativă: fie pentru că simți nevoia să te aperi și să lupti cu raul, fie pentru ca ajungi sa copiezi acel model – iar asta se poate întâmpla cel mai adesea în relațiile de cuplu, de prietenie sau de familie, când există sentimente care te leagă de un om.
Un om poate să fie bun dacă își dorește asta. Dar pentru asta este nevoie de conștientizare, asumare și decizia de a renunța la orice gând, cuvânt sau faptă negativă. Bunătatea îți aduce pace interioară și liniștea sufletească, pe când oamenii răi trăiesc mereu într-o suferință, conștientă sau inconștientă.
Tu cum alegi să îți trăiești viața?

Un articol scris de Dr. Ursula Sandner

Știri asemănătoare

Lasă un comentariu