Ultimul meșter fierar din Jitia – Neculai Băcioiu

Meșteșugul fierăritului.

În ansamblul artei populare româneşti, feroneria ocupă un loc de mai mică întindere decât, de pildă, ţesăturile, ceramica sau sculptura din lemn. Aceasta în pofida faptului că este unul din genurile artei populare, cu o foarte veche tradiţie pe teritoriul românesc, tradiţie din care s-au păstrat numeroase exemplare, lucru ce nu se întâmplă în cazul altor genuri, cu excepţia ceramicii. Într-adevăr, încă de la sfârşitul sec al II – lea î.e.n. se semnalează folosirea masivă a metalelor în spaţiul carpato-danubian, pentru ca în perioada Hallstatt să asistăm la o adevărată înflorire a prelucrării fierului, iar în Latene să aibă loc o generalizare a folosirii acestui metal în cultura geto-dacă, adică la stămoşii direcţi ai românilor. Se ştie astfel că cetăţile dacice din munţii Orăştiei s-au dezvoltat , tocmai în perimetrul de intensă metalurgie din zonele muntoase din sud-vestul Transilvaniei şi din estul Banatului. Marele număr de unelte de fier găsite în săpăturile arheologice, figurând azi în multe din muzeele de istorie româneşti, sunt o mărturie a stadiului înalt la care ajunsese prelucrarea fierului încă de acum două mii de ani pe pământul României. Şi mai important este faptul că aceste unelte străvechi s-au preluat ca tip şi formă până în zilele noastre în producţia atelierelor rurale româneşti, fiind încă una din numeroasele dovezi de continuitate a populaţiei daco-romane în bazinul carpato-danubian. Aşa se face că în lumea satelor româneşti a persistat până azi tradiţia prelucrării fierului. Este evident că în mediul rural mai ales obiectele de fier se confecţionau pentru a împlini anumite nevoi ale vieţii de toate zilele, fie în cadrul diferitelor munci agricole, pastorale sau meşteşugăreşti, fie în cadrul gospodăriei. Remarcabil este că toate aceste obiecte, în primul rând utile, unelte şi ustensile cu certe calităţi artistice, funcţionalitatea şi esteticul fiind cele două atribute îngemănate, caracterizând de altfel întreaga producţie de artă populară. Una din categoriile importante, deşi foarte puţin cunoscută, este aceea a produselor de fier legate de construcţii şi de arhitectură, în mediul rural bineînţeles. Cel mai simplu obiect de fier lucrat de meşteri făurari la sate este cuiul de fier. Cuiele de fier făcute de meşterii satelor au rozete mari, asemănându-se foarte tare cu cuiele dacice găsite în număr mare în săpături. Sunt cunoscute apoi micile piese de semnalizare prin bătăi, înlocuitorul de pe vremuri al soneriilor, montate la porţile caselor româneşti, piese modelate în formă de şarpe. Merită să amintim şi crucile de fier de pe turlele bisericilor. La casele ţărăneşti, pe coama acoperişului se pun „bulduri” de tablă sau de fier, un fel de săgeţi decorative surmontând sfere sau alte corpuri geometrice şi în cadrul cărora apar uneori şi steaguri, stele sau cai, formând un punct decorativ ce atrage privirile.

Sursa text : Salvați satul românesc.

Ultimul meșter fierar din Jitia.

Cu siguranță, toți locuitorii comunelor Jitia și Vintileasca, îl cunoașteți pe Neculai Băcioiu, din satul Cerbu, comuna Jitia. Rămas văduv și având și toți copiii departe de el, singura metodă de ași alina singurătatea a rămas fierăritul. Mai în urmă cu câțiva ani își folosea această îndeletnicire pentru a câștiga bani. Astăzi însă, fiind la pensie, continuă să practice această meserie doar pentru că are tot timpul curtea plină de localnici, cărora nu le cere sume foarte mari pentru reparația uneltelor. Din păcate nici un tânăr nu a fost atras să învețe și să preia arta feroneriei, așa că am putea asista la dispariția aceste îndeletniciri străvechi.

Galerie foto preluată de pe contul de facebook Pantelimon Sorin.

Știri asemănătoare

Lasă un comentariu